sâmbătă, 2 septembrie 2017

Basma skurta - Cheița dă Arfintu

Zmeoiu' a găsit în calea sa o cheiță de argint și când a ajuns acasă s-a pus de a spălat frigiderul cu un singur gând: să facă odată inventarul ăla interior, amânat parcă de prea multă vreme. Un reset-focus al maximelor interne. Un examen al depășirii limitelor în prea multe situații. Un review cât mai clar și obiectiv, dacă se poate.



Dar claritatea se va lăsa așteptată!
Hora detaliilor ca să zic vorba cuiva drag începe atunci când se pune greșit de la bun început un oarecare preț pe mărimea respectiv micimea oricărui lucru exterior Sinelui. Și gata, basmul lu' Zmeoiu' cu cheița de argintu', iaca are-nceputu', dară-i fără de sfârșitu. Să-l las deoparte așadar în curgerea sa.



În cazul sufletului, problema intensității emoțiilor (trăite în regimul realismului magic, adică mult mai aproape de legile basmului) urmează o dinamică de forma deschidere-închidere. Altfel spus, o imersiune în propriul univers, în lumea inteligenței emoționale, se manifestă creativ în relația structurală de împlinire a Sinelui, în uniunea zmeu-făt-frumos. Artistul care este și nu este. Dar în starea lui de grație, dacă nu este în iluzie cel mai adesea, el trăiește o deschidere înspre prezentul acesta, curgând lin asemeni Ruhr-ului. Emoția mistică, în mod deliberat cultivată drept cea mai înțeleaptă și tandră aducere-înspre, i-a redat Zmeoiului senzația deplină a tangenței Totului cu Marele Zero-Zen-Interior-Zik, aka ZziZ.