miercuri, 27 iulie 2016

Purga no. 7,14

1.
Ce mare bucurie să-ţi plece burta la vale! Asta în timp ce mâinile şi picioarele ţi se zvârcolesc la stop când urci totuşi într-un opel cu opaiţ violet. După o temeinică aşteptare ajungi colo josu'-n vale la burta ta şi implicit la colonul tău. Stai absent pe lângă coada la toi toi, dar atent, ca mai toată lumea când apucă să intre acolon ăuntru.

2.
Am cules de lângă cort nişte mentă şi am fiert apă cu câteva frunze ba nu chiar exact potrivit la fix de multe şi am băut aşa fain o cană întins la soare. De la zvârcolul nopţii, corpul în sfârşit mi se relaxa complet. Efectul mentolului fiind rapid, fiind pe principiul focului, deja după 10 minute Menta îmi adunase din nou laolaltă corpul.

3.
Minunat!

4.
Aşa am scăpat într-un mod simplu şi eficient de o dia-rhee rebhelă.

5.
Mă întrebam ce rost mai au toate ocolişurile noastre prin întunecimile minţii când oricum ştim că putem găsi tot ce vrem în luminişul iubirilor noastre cele adevărate? În timp ce eliminam din mine tot ce era negativ, zburând liber spre îndepărtări necunoscute, îmi rămânea apropiată de fiecare dată întrebarea despre rostul negativităţii, care în sine întrebare nu "este" o negativitate.
Dar parcă îmi lasă mereu în minte gustul unui fel de reziduu. Gândul-fisură. A, nu mai bine aş spune că prin fiecare tură la cutia de plastic cea plină de purga tuturor (sus-grăita Toi Toi), îmi era cel mai pe deplin de limpede că în scurt timp gândurile vor pieri. Deja asistasem la 5 renaşteri ale sufletului meu melancolono-costrolococic.

6.
Din punct de vedere olfactiv, purga devine de fiecare dată un proces extrem de intens şi bogat în experienţe necesare autoiniţierii. Nu neapărat experienţe de viaţă, cât de graniţă. Ascendenţa mea saturniană mă face să înţeleg procesele purgative ca fiind situate în orizontul unei vulcanice înţelepciuni viitoare. Poate totul va culmina în 2017 odată cu intrarea în propria vigoare a legilor înţelepciunii lui Chronos.

7.
Mentholatho - strigăt de luptă adresat exclusiv între fraţii care conduc ceata; în diversele sale variante onomatopeice, în vechime era folosit în sincoparea refrenelor noilor cântece de dragoste de vânătoare.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu